Menu
15 Beneficii ne1tiute ale uleiului de nuci presat la rece

15 Beneficii ne1tiute ale ulei…

Uleiul de nuci presat ...

Cum se pot preveni bolile cu ajutorul ozonului?

Cum se pot preveni bolile cu a…

Celulele umane funcțio...

Istoria ozonului medical

Istoria ozonului medical

Ozonul a fost descoper...

Boala Lyme și cum mă pot proteja de capușe

Boala Lyme și cum mă pot prote…

Boala Lyme nu este transm...

Ce sunt uleiurile esențiale

Ce sunt uleiurile esențiale

Uleiurile esențiale su...

Ce ulei alegem ? Ulei presat la rece sau ulei rafinat ?

Ce ulei alegem ? Ulei presat l…

Care este diferența &i...

Cum este evitat sistemul imunitar de catre tumorile ovariene

Cum este evitat sistemul imuni…

In ultimele cercetari s-a...

Antioxidantii

Antioxidantii

Alimentele precum fructel...

Celulele stem - controverse in terapie

Celulele stem - controverse in…

Celulele stem sunt celule...

Prev Next

Doctorul tau

Dictionar medical

Termeni medicali litera V

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)

V

vaccin s.n. - preparat biologic din viruşi atenuaţi, inoculat în organism în scop preventiv, împotriva bolilorinfecţioase (<fr. vaccin)
vacuolă s.f. - cavitate din citoplasmă, cu o soluţie apoasă (<fr. vacuole)
vag s.m. - nerv cranian cu rol important în funcţionarea aparatului respirator, circulator şi digestiv (<fr. vague)
vagotomie s.f. - secţionare chirurgicală a nervului vag (<fr. vagotomie)
varicelă s.f. - boală infectocontagioasă cu erupţie sub formă de băşicuţe (<fr. varicelle)
vascularizaţie s.f. - totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice (<fr.vascularisation)
vasoconstricţie s.f. - strâmtare a vaselor sangvine (<fr. vaso-contriction)
vasodilataţie s.f. - dilatare a vaselor sangvine (<fr. vaso-dilatation)
veneric, -ă adj. - (despre boli) care afectează organele sexuale, transmiţându-se prin contact sexual (<germ.venerisch)
venerologie s.f. - studiul bolilor venerice (<fr. vénérologie)
ventral, -ă adj. - din regiunea pântecelui (<fr. ventral)
ventricul s.n. - cavitate internă a unui organ (inimă, creier etc.). (<fr. ventricule)
vermifug, -ă adj., s.n. - (medicament) care distruge viermii intestinali (<fr. vermifuge)
vertebră s.f. - fiecare dintre oasele în formă de inel care constituie coloana vertebrală (<fr. vertebre)
vertex s.n. - creştetul capului (<fr. vertex)
vestibul s.n. - prima cavitate a urechii interne (<fr. vestibule)
vezicant, -ă adj., s.n. - (substanţă) care băşică pielea (<fr. vesicant)
vezică s.f. - organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid de excreţie (<lat. vesica)
veziculă s.f. - 1. vezică mică 2. băşicuţă plină de lichid care apare pe piele şi mucoase în diferite boli (<fr.vésicule)
virologie s.f. - parte a microbiologiei care studiază virusurile (<fr. virologie)
viroză s.f. - boală infecţioasă provocată de un virus (<fr. virose)
viscere s.n. pl. - organele din cavităţile mari ale corpului (<fr. visceres)
visceral, -ă adj. - al viscerelor (<fr. visceral)
vitamină s.f. - compus organic complex, indispensabil organismului (<fr. vitamine)
vomitiv, -ă adj., s.n. (medicament) care provoacă vomitare (<fr. vomitif)

Termeni medicali litera U

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)

U

ulcer s.n. - leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinţa să se întindă şi să supureze (<fr. ulcere)
ulceraţie s.f. - formare a unui ulcer; ulcerul însuşi (<fr. ulcération)
uree s.f. - compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism (<fr. urée)
uremie s.f. - prezenţa ureei în sânge (<fr. urémie)
ureter s.n. - canal pereche ce leagă rinichii de vezica urinară (<fr. uretere)
uretră s.f. - canal prin care se scurge urina din vezică (<fr. uretre)
uretrită s.f. - inflamaţie a ureterei (<fr. urétrite)

Termeni medicali litera S

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)

S

sacrum s.n. - os triunghiular la partea inferioară a coloanei vertebrale (<lat. sacrum)
sadism s.n. - plăcere patologică de a chinui; cruzime (<fr. sadisme)
salivar, -ă adj. - referitor la salivă; glande ~ = glande, sub limbă, care secretă salivă (<fr. salivaire)
salivaţie s.f. - secreţie abundentă de salivă (<fr. salivation)
salivă s.f. - lichid secretat de glandele salivare (<fr. salive)
sangvin, -ă adj. - referitor la sânge: prin care circulă sângele (<fr. sanguin)
sanitar, -ă adj. - refritor la sănătate (<fr. sanitaire)
sarcom s.n. - tumoare malignă, conjunctivă (<fr. sarcome)
saturnism s.n. - intoxicaţie cronică cu plumb (<fr. saturnisme)
saţietate s.f. - saturaţie (<fr. satiété)
schizofrenie s.f. - boală psihică gravă caracterizată prin alterarea spiritului, idei delirante şi halucinaţii (<fr.schizophrénie)
sciatic, -ă - 1. adj. - nerv ~ = nerv rahidian care inervează partea de jos a corpului 2. s.f. - nevralgie pe traiectul
nervului sciatic (<fr. sciatique)
scizură s.f. - fisură pe suprafaţa unor organe (<fr. scisure)
scleră s.f. - tunică solidă a globului ocular (<germ. Sklera)
sclerenchim s.n. - ţesut vegetal de susţinere (<fr. sclérenchyme)
sclerodermie s.f. - întărire şi îngroşare a pielii (<fr. sclérodermie)
sceros, -oasă adj. - (despre ţesuturi) îngroşat; fibros (<fr. scléreaux)
sclerotică s.f. - membrană albă, opacă a ochiului (<fr. sclérotique)
scleroză s.f. - întărire a unui ţesut organic (<fr. sclérose)
scolioză s.f. - deviaţie laterală a coloanei vertebrale (<fr. scoliose)
scorbut s.n. - boală datorată lipsei de vitamină C, caracterizată prin anemie, căderea dinţilor etc. (<fr. scorbut)
scrofuloză s.f. - tuberculoză a ganglionilor limfatici de la gât (<germ. Skrofulose)
sebum s.n. - secreţie grasă a glandelor sebacee (<lat. sebum)
semiologie s.f. - studiul simptomelor bolilor (<fr. sémilogie)
septicemie s.f. - infecţie generalizată a sângelui (<fr. sépticémie)
serologie s.f. - studiul serurilor (<fr. sérologie)
seroterapie s.f. - tratament prin seruri (<fr. sérothérapie)
sexologie s.f. - studiu ştiinţific al sexualităţii (<fr. sexologie)
sfincter s.n. - muşchi inelar care închide un orificiu (<fr. sphincter)
sialagog, -ă adj., s.n. (substanţă) care provoacă salivaţie (<fr. sialagogue)
sialoree s.f. - salivaţie abundentă (<fr. sialorhée)
sideroză s.f. - pneumoconioză cauzată de pulberi de fier (<fr. sidérose)
simfiză s.f. - articulaţie puţin mobilă (<fr. symphyse)
simptom s.n. - manifestare a unei boli; indiciu (<fr. symptome)
simptomatologie s.f. - totalitatea simptomelor unei boli (<fr. symptomatologie)
sinartroză s.f. - articulaţie fixă între două oase (<fr. synarthrose)
sinistrocardie s.f. - deplasare a inimii spre stânga (<fr. sinistrocardie)
sinus s.n. - cavitate a unui os cranian (<lat. sinus)
sinuzită s.f. - inflamaţie a unui sinus (<fr. sinusite)
sistolă s.f. - contracţie ritmică a inimii (fr. systole)
somatologie s.f. - studiul anatomic şi fiziologic al corpului vieţuitoarelor (<fr. somatologie)
somnifer, -ă adj., s.n. - (medicament) care provoacă somn; narcotic, soporific (<fr. somnifere)
spasm s.n. - contracţie bruscă, involuntară, a unui muşchi (<fr. spasme)
spasmotic, -ă adj., s.n. - (medicament) care combate spasmele (<fr. spasmolithique)
spermatogeneză s.f. - formare a spermatozoizilor (<fr. spermatogénese)
spermatozoid s.m. - gamet mascul (<fr. spermatozoide)
splenită s.f. - inflamaţie a splinei (<fr. splénite)
spondilită s.f. - inflamaţie a vertebrelor (<fr. spondylite)
spondiloză s.f. - afecţiunea reumatică a vertebrelor (<fr. spondylose)
steatoză s.f. - degenerescenţă a unui ţesut, cauzată de un exces de grăsime (<fr. stéatose)
stenoză s.f. - îngustare a unui canal sau orificiu (<fr. sténose)
stern s.n. - os al pieptului (<lat. sternum)
stetoscop s.n. - instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plămânii) (<fr. stéthoscope)
stomatită s.f. - inflamaţie a mucoasei bucale (<fr. stomatite)
stomatologie s.f. - studiul bolilor cavităţii bucale şi ale dinţilor (<fr. stomatologie)
strabism s.n. - deviaţie a axei vizuale a unui ochi, care provoacă privirea încrucişată (<fr. strabisme)
subconştient s.n. - totalitatea fenomenelor psihice care se desfăşoară în afara conştiinţei (<fr. subconscient)
subcortical, -ă adj. - sub scoarţa cerebrală (<fr. sous-cortical)
subcutanat, -ă adj. - sub piele (<fr. sous-cutané)
sublingual, -ă adj. - sub limbă (<fr. sublingual)
sudaţie s.f. - transpiraţie abundentă, în scop curativ (<fr. sudation)
sudoripar, -ă adj. - care secretă transpiraţia (<fr. sudoripare)
sutură s.f. - 1. cusătură a bazelor unei răni. 2. articulaţie fixă a oaselor craniului (<fr. suture)

Termeni medicali litera T

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 5.00 (1 Vote)

T

tabletă s.n. - preparat farmaceutic în formă de disc mic; comprimat, pastilă, pilulă (<fr. tablette)
tahicardie s.f. - accelerare a ritmului cardiac (<fr. tachycardie)
talamus s.n. - parte a encefalului, la baza creierului (<fr. thalamus)
talasofobie s.f. - teamă patologică de mare (<fr. thalassophobie)
talasoterapie s.f. - tratament prin băi şi aer de mare (<fr. thalassothérapie)
tanatofobie s.f. - teamă patologică de moarte (<fr. thanatophobie)
tars s.n. - 1. partea posterioară a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (<fr. tarse)
telepatie s.f. - transmitere a gândurilor la distanţă (<fr. télépathie)
tenosinovită s.f. - inflamaţie a tecilor conjunctive care învelesc un tendon (<fr. ténosynovite)
tenotomie s.f. - secţionare a unui tendon (<fr. ténotomie)
terapeutică s.f. - studiul tratamentului bolilor; terapie (<fr. thérapeutique)
terapie s.f. - terapeutică. (<fr. thérapie)
teratogen, -ă s.n. - care produce malformaţii (<fr. tératogene)
teratologie s.f. - ştiinţă despre malformaţii la plante şi animale (<fr. tératologie)
tibia s.f. - os lung şi gros din scheletul gambei (<lat. tibia)
tiflită s.f. - inflamaţie a cecului (<fr. typhlite)
tiflologie s.f. - studiul deficienţelor senzoriale vizuale (<fr. typhlologie)
tiroid, -ă adj. - 1. al tiroidei 2. glandă ~ă = (şi s.f.) glandă endocrină, din partea anterioară a laringelui (<fr.thyroide)
tiroidită s.f. - inflamaţie a tiroidei (<fr. thyroidite)
tisular, ă adj. - al ţesuturilor (<fr. tissulaire)
tomografie s.f. - radiografie ce permite obţinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime (< fr.tomographie)
tonus s.n. - 1. contracţie uşoară şi permanentă a muşchilor 2. fig. energie, vigoare (<lat.tonus)
tranchilizant, -ă adj., s.n. - (medicament) care linişteşte (<fr. tranquillisant)
transă s.f. - stare în care se află cel supus hipnozei (<fr. transe)
transfuzie s.f. - introducere în venele unui bolnav a unei cantităţi de sânge sau de plasmă sangvină (<fr.transfusion)
transplant s.n. - ţesut, organ transplantat (<engl., fr. transplant)
transplanta vt. - a frega un organ, un ţesut (<fr. transplanter)
transsudat s.f. - lichid eliminat prin transpiraţie (<fr. transsudat)
transsudaţie s.f. - trecere a plasmei din sânge în ţesuturi, prin pereţii vaselor mici (<fr. transsudation)
tratament s.n. - 1. atitudine, comportare faţă de cineva 2. îngrijire medicală (<it. trattamento)
traumatism s.n. - ansamblu de tulburări fizice sau psihice provocate de o violenţă exterioară; traumă (<fr.traumatisme)
traumă s.f. - traumatism (<it. trauma)
trepan s.n. - instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (<fr. trépan)
trepanaţie s.f. - deschidere a cutiei craniene (<fr. trépanation)
triceps s.m. - muşchi cu trei ligamente la un capăt (<fr. triceps)
tricofiţie s.f. - boală de piele contagioasă, provocată de o ciupercă parazită şi caracterizată prin căderea părului(<fr. tricophytie)
trigemen adj. - nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inervează o parte a pielii şi a muşchilor feţei (lat.trigeminus)
tripsină s.f. - enzimă secretată de pancreas, care descompune proteinele în aminoacizi (<fr. trypsine)
tripsinogen s.n. - formă inactivă a tripsinei (<fr. tripsinogene)
trombocit s.n. - celulă sangvină cu rol important în coagularea sângelui (<fr. thrombicyte)
tromboflebită s.f. - inflamaţie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sânge (<fr. trombophlébite)
trombopoieză s.f. - proces de formare a trombocitelor (<fr. trombopoiese)
tromboză s.f. - obturaţie a unei artere ori vene printr-un cheag de sânge (<fr. thrombose)
trompă s.f. - canal prin care se elimină celulele sexuale formate de ovar (<fr. trompe)
tubaj s.n. - introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop exploratorori terapeutic (<fr. tubage)
tuberculostatic, -ă adj., s.n. (medicament) care împiedică înmulţirea bacilului tuberculozei (<fr. tuberculostatique)
tuberculoză s.f. - boală infecţioasă, cauzată de bacilul Koch, care afectează diverse organe (<fr. tuberculose)
tumefacţie s.n. - umflătură provocată de tulburări ale circulaţiei sângelui (<fr. tuméfaction)
tumefia vr. - a prezenta o tumefacţie (<fr. tuméfier)
tumoare s.f. - excrescenţă patologică dintr-un ţesut de formaţie nouă, rezultat printr-o înmulţire anormală acelulelor (<fr. tumeur)
tunică s.f. - membrană fibroasă care înveleşte unele organe (<fr. tunique)
tuşeu s.n. - palpare a unui organ (<fr. touché)

Termeni medicali litera R

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 4.50 (1 Vote)

R

rabie s.f. - turbare (<lat. rabies)
radiografie s.f. - fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor “X”, a imaginii unui corp opac; imaginea însăşi(<fr. radiographie)
radioscopie s.f. - examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiaţiilor “X” (<fr. radioscopie)
radioterapie s.f. - tratament cu radiaţii “X” (<fr. radiothérapie)
radiumterapie s.f. - tratament cu radiaţii de radiu (<fr. radiumthérapie)
rahianestezie s.f. - anestezie parţială prin injecţie în canalul rahidian (<fr. rachianesthésie)
rahidian, -ă adj. - al coloanei vertebrale (<fr. rachidien)
rahitism s.n. - boală (la copii) caracterizată prin deformaţii ale oaselor, datorită calcifierii insuficiente (<fr.rachitisme)
ramolisment s.n. - ramolire; decrepitudine; senilitate (<fr. ramolissment)
recidivă s.f. - reapariţie a unei boli (<fr. recidive)
rect s.n. - partea ultimă a intestinului gros (<lat. rectum)
reflex, -ă adj. - reacţie adecvată a organismului faţă de un excitant, fără intervenţia voinţei (<fr. réflexe)
regurgita vi. - a-i reveni cuiva în gură alimentele din stomac şi esofag (<fr. régurgiter)
renal, -ă adj. - al rinichilor (<fr. rénal)
resorbţie s.f. - dispariţie lentă a unui lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui treptată în ţesuturile vecine (<fr.résorption)
retină s.f. - membrană inferioară a ochiului, pe care se formează imaginea (<fr. rétine)
reumatism s.n. - boală caracterizată prin dureri în muşchi sau în articulaţii (<germ. Rheumatismus)
reumatologie s.f. - studiul afecţiunilor reumatice (<germ. Rheumatologie)
revulsiv, -ă adj., s.n. - (medicament) care provoacă revulsie (<fr. révulsif)
rezecţie s.f. - înlăturare totală sau parţială a unui organ sau ţesut (<fr. résection)
rinalgie s.f. - durere de nas (<fr. rhinalgie)
rinologie s.f. - studiul bolilor nasului (<fr. rhinologie)
rinoplastie s.f. - refacere operatorie a unui nas mutilat (<fr. rhinoplastie)
rinoscopie s.f. - examinare a foselor nazale (<fr. rhinoscopie)
roentgen (röntgen) s.m. - unitate de măsură a dozelor de radiaţie "X" (<fr. röntgen)

Sănătatea ta

Probleme de sănătate

Metode alternative

Actual

Despre noi

Partenerii noștri